Istoricul localitati



Din cele mai vechi timpuri pe teritoriul comunei Sinmartin, cat si in localitatile componenta a comunei au trait oameni inca din epoca neolitica, cu locuinte sapate in pamant, cu unelte slafuite confectionate din piatra si os, cu vase de lut ars vopsite si gravate, care s-au asezat aici datorita conditiilor prielnice si probabil apelor calde a caror descoperire se pare sa fi concis cu stabilirea primelor asezari omenesti in aceste locuri avand in vedere existenta neintrerupta a izvoarelor sublacustre de la Baile 1 Mai.

Astfel unele materiale ce demonstreaza existenta vietii omenesti in epoca bronzului au fost gasite la Sinmartin, pe dealul Korhany la numai 1 km de bai. Ele constau din numeroase fragmente ceramice, apartinatoare culturii Otomane. Purtatorii acestei culturi, erau de origine indo-europeana, mai precis tracii care au trait in mileniul al II-lea i.e.n.

Acestea constituie elemente deosebit de importante pentru a aprecia procesul penetratiei romane si in acelasi timp, o marturie a inceputurilor relatiilor pe care populatia daca le-a stabilit cu lumea romana, inainte ca legiunile Romei sa fi cucerit Dacia.

Dupa transformarea Daciei in provincie impertiala, urmele vietii ramane devin si mai numeroase. Ele constituie dovada unei prezente masive in regiune, nu insa si pentru adeverirea unei activitati deosebite in Bai. Astfei in hotarul satului Haieu, situat intre cele doua statiuni au fost descoperite izolat mai multe monede romane: in anul 1874 1 dinar imperial (hadria), iar in anul 1893 alte 3 monede.

In inventarul Muzeului Tarii Crisurilor din Oradea se gaseste o alta moneda imperiala ronama (faustine junior) descoperita pe teritoriul Bailor 1 Mai in anul 1884. De asemenea la sfarsitul secolului al XIX-lea, invatatorul Pfleiffer Iosif, dupa indicatiile unui prieten al sau a descoperit monede romane in Sinmartin.

In imprejurimile celor doua statiuni apartinatoare comunei Sinmartin, s-au gasit obiecte si de factura romana. Interesanta ni se pare o tortita de bronz de la o ceasca romana .

Astfel, cu prilejul sapaturilor recente de la Baile Felix, s-a descoperit o conducta de ceramica bine arsa, care astazi se gaseste la Biblioteca din Baile Felix.

In felul acesta din analiza istoriografica, rezulta continuarea vietii pe plaiurile comunei Sinmartin si in imprejurimi, caci acolo unde amutesc cuvintele si traditia, traieste piatra, osul, un obiect de arama, bronz, un vas de lut cu ornamente colorate incrustate sau in relief.

Din cercetarea atenta a acestor urme arheologice, parte integranta a izvoarelor istorice, rezulta ca in jurul apelor calde au trait:

  1. Oamenii din neolitic
  2. Oamenii din epoca bronzului
  3. Hallstatul timpuriu
  4. Dacii liberi preromani
  5. Romanii
  6. Ostrogotii
  7. Semintii slave

Urmale materiale descoperite constituie dovezi graitoare nu numai ale continuitatii, ci si a unei intense locuiri a acestei zone. Gasirea acestor dovezi a activitatii umane din oranduirea Comunei Primitive, cu culturile specifice tarii noastre si in continuare din oranduirea sclavagista si a migratiei popoarelor, atesta permanenta vietii omenesti pe acest teritoriu pana la apartia primelor atestari documentare.

Monumentul istoric "Colonel Buzoianu" aflat pe teriroriul satulul Haieu, ridicat in cinstea eroilor cazuti pentru apararea hotarelor stramosesti, este dovada ca locuitorii din Sinmartin si satele apartinatoare comunei, au participat la revolutii si rascoale.

In perimetrul satului Haieu, pe malul Petei si in gradinile care se aliniaza de-a lungul albiei, au fost scoase la iveala urme ale unei vechi asezari, fragmente ceramice si vetre de fos, ce dateaza din neolitic.

In baza unor descoperiri arheologice, istoricii acrediteaza ideea ca, viata a continuat neintrerupt in zona izvarelor termale si in epocile urmatoare, apele calde fiind cunoscute de romanii care au ocupat Dacia.

Existenta unei comunitati in zona Sinmartinului, este atestata documentar la inceputul mileniului doi, apele termale de pe linga cetatea Oradiei fiind mentionate intr-o diploma a Vaticanului din anii 1214-1215. Numele Sinmartinului apare in scrieri la sfirsitul secoluilui al XIII-lea si este legat tot de utilizarea apei termale, careia localnicii i-au gasit intrebuintari inca din cele mai vechi timpuri. Astfel, in anul 1228, este mentionata existenta unei mori care se alimenta din riul Peta. Instalatia functiona tot timpul anului datorita apei calde, care nu ingheta iarna. In aceeasi perioada, in Haieu functiona o instalatie pentru macinat piatra adusa de la Betfia.

In prima jumatate a secolului al XIV-lea, linga Sinmartin se ridica o biserica Abatia Hevius de Magno-Varadinum. Aceasta era o manastire catolica, a carei arhitectura prezenta elemente gotice si romanice. A fost distrusa in timpul invaziei turcesti, iar ruinele capelei se gasesc astazi in cimitirul satului Rontau.

Doua secole mai tirziu, o cronica evidentiaza ca numele Sinmartinului a fost imprumutat si pentru zona izvoarelor termale, Baile Felix fiind cunoscute mai multa vreme drept Baile Sinmartin. Pe atunci baile erau in proprietatea ordinului calugaresc premonstrantiilor din Sinmartin. Prima constructie destinata tratamentului cu apa termala este ridicata in timpul administrarii bailor de catre HELDRES FELIX, in anul 1711. Cladirea s-a situat exact deasupra izvorului numit baia lui Felix. De aici provine si actualul nume al statiunii, iar apa din izvorul lui Felix se utilizeza in zilele noastre pentru cura interna.

Dintr-un capitol anterior am retinut ca locuitorii satelor din comuna, erau iobagi ai Episcopiei Romano-Catolice din Oradea sau a Ordinului Premonstratensilor.

Altii erau scutiti de dijma, pentru faptul ca ardeau varul, necesar Cetatii Oradea.

O interesanta mentiune documentara, care ne furnizeaza date referitoare la asezarea satului Haieu, imprejurimile acestora si numarul de case, este schita localitatii intocmita in anul 1773. De fapt in acel an s-au intocmit schitele mai multor localitati din Bihor, cu dublu scop: pentru a servi la aplicarea reglementarii urbariale in anul 1769, care in Bihor s-a pus in aplicare numai in anul 1772, pentru a se putea face alinierea satelor si concentrarea lor pe arii cat mai restranse.

Fata de celelalte localitati Haieul are specificul sau si anume satul a fost mutat din locul sau initial, care - asa cum afirmam mai sus - era langa Paraul Peta, deci foarte aproape de actualele Bai 1 Mai.

Pentru a se putea putea asigura linistea si odihna celor veniti la Bai, satul a mutat pe dealul din apropiere.

Atestatele documentare existente inca din anul 1553, prezinta principalele edificii din apropierea satului, cum ar fi: doua podeturi, padurea din imediata vecinatate si campul, moara care functiona si iarna deoarece folosea apa izvoarelor calde din apropiere, mentionete astfel in documentele vremii "Pe Peta la 200 de pasi spre nord se invert rotile morii ce apartine satului valahilor Haieu ( ad pagum). Remarcam prezenta si functionalitatea acestei mori de-a lungul anilor, incepand cu prima atestare documentara mentionata de noi in aceasta lucrare (1288), pana in zilele noastre ".

Referitor la viata locuitorilor acestei cmune Stefan Hathvany, scrie urmatoarele "de la Bai spre sud se ridica un munte in forma de cerc, care il intrece la inaltime pe toti ceilalalti. Din munte se scot pietre din care locuitorii valahi ard varul in cantitati mari.

Locuitorii sunt scutiti de vama si de taxe pentru ca au fost in armata principelui Transilvaniei, special la paza granitelor si in luptele cu turcii.

Iata deci inca o dovada ca cei multi si necajiti se ridicau ori de cate ori era nevoie pentru apararea tarii, fiind intradevar painea si sarea pamintului .

Satul propriu-zis cu cele 40 de case ale iobagilor si jelerilor, ceea ce ar insemna o populatie de aproximativ 200 de locuitori, cu nume fregvent romanesti ca: Serb , Pantea , Bologan, Oprea , care detineau 292 iujare de pamant.

Haieul apare ca un tip de sat cu casele asezate de-alungul ulitei principale, taiat vertical de drumul ce leaga acum Baile 1 Mai de Felix.

Alt sat care a avut tangenta cu baile a fost Sinmartinul, mantionat anterior in legatura cu abatia de Haievio si ca resedinta a Bailor Felix, nu se stie pricis din ce cauza aceasta localitate a fost distrusa in intregime in anul 1566. Repopularea s-a facut tarziu, dearece teritoriul satului devenise proprietatea Ordinului Premonstratensilor care abea in anul 1767, prin administratorul Ebenger, au infiintat la pusta din Sinmartin pomat, macelarie si carciuma, iar administratorul Szenky Stefan 1774 - 1786, colonizeaza svabii si fondeaza satul. Satul s-a dezvoltat foarte incet desi apar unele cladiri pentru oficialitati.

In anul 1772 imparateasa Maria Tereza, a permis construirea conventului si bisericii calugarilor Premonstrantens din Sinmartin .

Asa s-a construit actuala cladire in stil baroc, ce serveste astazi ca sediu Centrofarmului.